Mediere Online Romania – MEDIEREA, alternativa la justitie.

Articole

Confiscarea construcţiilor ilegale.

Confiscarea construcţiilor ilegale.
decembrie 16
18:46 2013

Articol publicat în revista Pandectele Române nr. 9/2013.

Achitarea pe motiv de eroare invincibilă. Confiscarea construcţiilor ilegale şi a terenurilor. Calificarea confiscării în dreptul intern şi în dreptul european al drepturilor omului. Consacrarea în cadrul art. 7 al Convenţiei al principiului legalităţii incriminărilor şi pedepselor. Încălcarea art. 7 implică automat şi încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1. Satisfacţie echitabilă în sensul art. 41 din Convenţie: o măsură arbitrară antrenează obligaţia eliminării totale a consecinţelor măsurii litigioase, cu condiţia existenţei unui raport direct între încălcarea constatată şi presupusa daună.

Trei societăţi au obţinut autorizaţia de a construi complexe multifuncţionale pe teritoriul comunei Bari (Italia). Înainte de acordarea acesteia, fiecare dintre acestea a încheiat un acord cu autoritatea locală prin care acesta din urmă primea în deplină proprietate, cu titlu gratuit, o parte din acele terenuri. Lucrările de construcţie s-au realizat în mare parte; totuşi, o hotărâre a Curţii de casaţie italiene din 29 ianuarie 2001 a constatat nelegalitatea materială a acestora, pe motiv că în privinţa terenurilor subzista interdicţia absolută de a construi şi o servitute de peisaj, impusă prin Legea nr. 431 din 1985 („Legea Galano”), dar în acelaşi timp „îi achită pe inculpaţi pe motiv că nu se poate constata nici culpa, nici intenţia de a comite fapte delictuale, acestea fiind săvârşite dintr-o eroare inevitabilă şi scuzabilă”, ei interpretând dispoziţii locale „obscure şi greşit formulate”, care veneau în contrazicerea legislaţiei naţionale. Curtea de casaţie constată, în acelaşi timp, „comportamentul autorităţilor administrative, şi în special faptul că, la obţinerea autorizaţiei de construire, titularii au fost asiguraţi de către directorul biroului comunal competent în privinţa faptului că interdicţiile vizând protecţia siturilor cărora le-ar fi adus atingere proiectul nu figurau în planul urbanistic şi că administraţia centrală competentă nu era implicată”. În cadrul aceleiaşi hotărâri, curtea supremă italiană „dispune confiscarea tuturor construcţiilor şi a terenurilor asupra cărora, conform jurisprudenţei sale, era aplicabil art. 19 din Legea nr. 47 din 1985 în caz de lotizare ilegală, chiar şi în lipsa unei condamnări penale a constructorilor”.

Apoi, imobilele a fost demolate, iar terenurile au fost confiscate şi transformate în parc de agrement.

În jurisprudenţa italiană, această confiscare este considerată drept „sancţiune administrativă obligatorie, independentă de condamnarea penală […]. Din această cauză, aceasta poate fi dispusă şi când inculpatul este achitat pe motiv de lipsa vinovăţiei”.

Într-o decizie din 30 august 2007, Curtea Supremă italiană a apreciat că confiscare litigioasă este similară unei pedepse penale.

Societăţile reclamante au denunţat ilegalitatea confiscării în temeiul art. 7 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Conform susţinerilor Curţii europene, „rezultă (din art. 7 par. 1) că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aferente. Această condiţie este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate cunoaşte, din formularea dispoziţiei pertinente şi, dacă este necesar, cu ajutorul interpretării jurisprudenţiale, ce acţiuni sau omisiuni îi angajează răspunderea penală; Noţiunea de „drept”, utilizată la art. 7, corespunde celei de „lege”, ce figurează în alte articole ale Convenţiei; aceasta înglobează atât legislaţia, cât şi jurisprudenţa, şi implică anumite condiţii calitative, printre care şi accesibilitatea şi previzibilitatea […]. Previzibilitatea unei legi nu interzice posibilitatea ca persoana vizată să apeleze la o consultanţă de specialitate, pentru a putea evalua în mod rezonabil, în circumstanţele cauzei, consecinţele ce pot rezulta dintr-o anumită acţiune. Îi vizează şi pe profesionişti, obişnuiţi cu adoptarea unei atitudini foarte prudente în exerciţiul meseriei lor […]. În ceea ce priveşte Convenţia, art. 7 nu menţionează expres legătura morală dintre elementul material al infracţiunii şi persoana considerată a fi autorul. Între timp, logica sancţiunii şi pedepsei, cât şi noţiunea de „guilty” şi cea corespondentă de „persoană vinovată” indică în direcţia unei interpretări care implică, pentru aplicarea unei sancţiuni, o legătură intelectuală (conştiinţă şi voinţă) ce permite identificarea unei răspunderi în conduita materială a autorului infracţiunii. Altfel, pedeapsa nu ar mai fi justificată […].” Motivele care au făcut ca instanţa italiană de casaţie să aprecieze că titularii erau victime ale unei erori invincibile au fost preluate şi de CEDO, care consideră confiscarea drept o sancţiune arbitrară.

Societăţile reclamante au denunţat şi încălcarea art. 1 al Protocolului nr. 1. Curtea apreciază că, prin constatarea infracţiunii în raport cu care confiscarea a fost aplicată nu are temei legal în sensul convenţiei, iar sancţiunea, fiind arbitrară, duce la concluzia că „ingerinţa asupra dreptului la respectarea bunurilor reclamanţilor a avut o natură arbitrară şi a avut loc o încălcare a art. 1 al Protocolului nr. 1”. În plus, Curtea a căutat existenţa unei lezări a echilibrului just; în acest sens, aceasta a subliniat că, având în vedere „buna credinţă şi lipsa răspunderii reclamanţilor” şi „întinderea confiscării”, „ar fi fost suficientă dispunerea desfiinţării lucrărilor incompatibile cu dispoziţiile pertinente şi declararea lipsei de efect juridice a proiectului de lotizare”. Paradoxul situaţiei constă în faptul că, aceeaşi autoritate locală care a dispus emiterea autorizaţiei de construire, a devenit proprietarul bunurilor confiscate.

În prima hotărâre, Curtea dispune plata unor anumite sume cu titlul de daune morale; în cea de-a doua, dispune plata unor alte sume, cu titlul de daune materiale. În această privinţă, CEDO arată că Tribunalul Bari a admis, în urma primei hotărâri, o cerere de revocare a sancţiunii şi a dispus restituirea terenurilor confiscate. Arată, de asemenea, că înlăturarea consecinţelor confiscării trebuie să fie totală, în condiţiile în care confiscarea a fost arbitrară; totuşi, Curtea nu ia în considerare anumite pretenţii ale reclamanţilor: „în special, chiar dacă este convinsă de importanţa prejudiciului economic ce a avut la bază hotărârile recente ale autorităţii locale din comuna Bari în materie de urbanism, apreciind că acestea nu au legătură directă cu încălcarea constatată în hotărârea principală”.

sursa: wolterskluwer.ro

Confiscarea construcţiilor ilegale. - overview
4
0 Very Poor
Share

Related Articles

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Write a Comment

Your email address will not be published.
Required fields are marked *

Follow us

Abonati-va la newsletter


Mediere Online Romania - Medierea, alternativa la justitie - Informatii despre o alternativa viabila la justitie. Informatii pentru profesionistii in mediere. Stiri, articole, evenimente, cursuri, tipuri de litigii...

Mediere Romania

Curs valutar live