Mediere Online Romania – MEDIEREA, alternativa la justitie.

Articole

 Breaking News

Interviu cu Carol Capita, lector doctor la Universitatea Bucuresti (II)

Interviu cu Carol Capita, lector doctor la Universitatea Bucuresti (II)
martie 20
12:15 2014

In a doua parte a interviului nostru exclusiv cu lector dr. Carol Capita, profesor de antropologie economica la Universitatea Bucuresti, vorbim despre rolul irationalitatii umane in economie, despre necesitatea (ancestrala) de a avea tapi ispasitori, inclusiv intr-o firma de avocatura, de ce este perceput mersul la judecator ca un esec personal in Romania, si ce legatura exista intre povestile evazive si autarhia din avocatura, respectiv miturile false propagate de un trib din Australia. Mai important, le spunem caselor de avocatura ce beneficii le-ar aduce serviciile unui antropolog de teren.

Avocatura.com: Vreau sa va rog sa ne vorbiti despre implicatiile antropologiei de business in diverse industrii. Stiu ca ati colaborat cu cateva companii. Ce beneficii aduce unei firme (inclusiv de avocatura) sa recurga la consultanta unui antropolog, de pilda? Daca ati fi Senior Partner, ati apela la unul?

Lector univ. dr. Carol Capita: Cu siguranta as apela. Si daca as fi director de banca centrala as apela. Tocmai datorita faptului ca reactiile umane nu sunt strict cuantificabile economic. Poti sa ai o politica economica, ca la carte, si sa nu iasa, pentru simplul motiv ca oamenii nu umbla pe strada cu manualul de economie la subbrat. Ai nevoie de cineva care sa-ti explice cum ar putea oamenii sa reactioneze din motive non-economice.

Avocatura.com: Aici vorbim de clienti.

Capita: De clienti. Exista incapatanari. Exista frustrari. Exista temeri. Toate acestea au reactie economica, dar nu sunt fundamentate intr-un comportament economic rational. Una dintre marile probleme este legata de ideea fixa ca, in probleme economice, oamenii se comporta rational. Nu! Oamenii se comporta ca oameni. Punct. Daca nu s-ar comporta ca oameni, n-am avea numarul acesta mare de credite care nu pot fi inapoiate. Fiindca individul are o alta grila de masurare a riscului economic, decat o firma. Fiindca firma, care merge in termeni strict economici, are un set foarte clar de criterii. Eu, care trebuie sa ma simt bine in societate, s-ar putea sa am criterii suplimentare, care ma fac sa abandonez o politica prudentiala, economica, in favoarea unei politici bune in termeni sociali.

„Daca esti mare antreprenor, si umbli cu masina mica, s-ar putea sa-ti scada cifra de afaceri”

Dau un exemplu. Daca sunt antreprenor de succes, imi trebuie o masina mare, ca daca am o masina obisnuita, nu ma crede lumea ca sunt de succes. Imi scade cifra de afaceri! Deci dimensiunea aceasta este foarte importanta. Nu este neaparat rolul unui avocat, sau al unui inginer, sa se gandeasca la lucrul acesta. Si este nevoie de cineva care sa se uite la cum functioneaza societatea, si care sunt potentialii factori care pot afecta comportamentul pe piata al potentialilor clienti, al consumatorilor de servicii si de bunuri.

Avocatura.com: Din cunostintele Dvs., se intampla lucrul asta, adica au apelat la asa ceva?

Capita: Nu, nu.

Avocatura.com: Daca maine v-ar suna…

Capita: Doar o clipa. Am lucrat ca si colaborator, e-adevarat pe probleme colaterale, de didactica, cu firme. Dar recunosc ca dincolo de preocuparea mea de a face bine ceea ce am fost solicitat, preocuparea mea a fost de a inchega colectivul. Externalizarea unor servicii, care este un lucru absolut firesc in marile firme – nu poate o firma sa angajeze pentru toate serviciile accidentale, „one of a kind”… Nu merita sa angajezi nu stiu cati oameni. Externalizezi. Contracte de colaborare samd. Se intampla peste tot. Rezultatul este ca in astfel de contracte vin oameni cu competente si cu identitati foarte diferite, cu priceperi foarte diferite. De la priceperile de comunicare IT, la priceperi sociale. Intotdeauna ai nevoie de cineva care sa fie un bun comunicator. Un om care sa inchege acest colectiv, si sa inteleaga foarte bine ce vrea comanditarul, firma cu care lucreaza in colaborare. Se poate sa traduca cerintele, si conditionalitatile economice, la un grup care are, cu ghilimele foarte mari, o forma de „mercenariat”. Iar mercenarul trebuie convins, dincolo de solda, ca e o cauza buna.

„Intr-o firma, ai nevoie de tapi ispasitori. E un mecanism milenar. Ai pe cine sa bati cand te enervezi!”

Avocatura.com: Exista mercenari in triburi?

Capita: Sunt folositi. Intotdeauna sunt cu pozitii de marginali, daca ne referim la societatile traditionale. Uneori sunt folositi ca scapegoats. Tapi ispasitori. Au o functie foarte interesanta. Ma gandesc la o serie de populatii – cele africane sunt cele mai bine cercetate – Bantu si Xhosa, in Africa de Sud. Desi Xhosa uneori mai fura vite, Bantu ii lasa in pace, si mai accepta. De ce? Pentru ca sunt cei mai buni tapi ispasitori. Ai pe cine sa bati cand te enervezi. E un mecanism spectaculos, si care face sens, fiindca rezista!

Uneori ai nevoie, intr-o astfel de firma de… „Da, nu sunt tocmai de-ai nostri, de-aia n-au prea inteles exact, si reparam noi!”. Dar asta e si o forma de a scapa fata. Firma poate sa zica: „Da, am incercat asta, n-a mers, dar noi intre timp am invatat. N-am stiut asta de la inceput.” Si cineva trebuie sa fie un fel de „suveica” intre aceste grupuri. Pentru asta nu e nevoie de cunoasteri economice. Ci e nevoie de cunostinte despre cum functioneaza comunitatile.

Avocatura.com: In mediul corporatist, sunt multe frustrari.

Capita: Da, si asta. Dar dincolo de asta, de fiecare data cand exista potential de tensiuni, gaseam solutii. Traduceam din limba romana in limba romana, mai faceam o schema… In asa fel incat toata lumea sa se simta confortabil, sa intervina daca vrea, fiindca a inteles despre ce e vorba, sau sa-si tina gura fiindca inca n-a-nteles despre ce e vorba. Si asta e foarte important. Asta nu tine de cunoasteri economice, ci umane.

„In Romania, a te duce la judecator e perceput ca un esec personal”

 Oamenii au, de-a lungul preistoriei si istoriei, cam aceleasi nevoi. Te poti astepta sa aiba cam aceleasi reactii, dar cu un invelis de materialitate diferit.

Avocatura.com: Domnule profesor, sa presupunem ca maine citeste un Senior Partner interviul cu Dvs. si va da un telefon. Spune, „Domnule, consider ca v-ati potrivi sa avem o colaborare.” Ce i-ati putea aduce? Care ar fi primul lucru pe care l-ati face?

 Capita: Primul lucru pe care l-as face, ar fi, nu ascund acest lucru, sa-l intreb exact la ce s-a gandit. Si as negocia sa vad daca am inteles bine ce vrea. Sau daca Senior Partner-ul respectiv stie el insusi ce vrea. Sau i s-a parut doar simpatic, spectaculos… Asta e una. In al doilea rand, in functie de profilul jobului pe care il vrea, m-as gandi foarte serios in ce masura se justifica, este onest, sa accept asa ceva, sau daca este nevoie de cineva care sa fie angajat cu arme si bagaje. Daca nu cumva pot gasi pe cineva mai tanar, mai motivat, care sa-si faca o cariera in antropologia aplicata. Despre asta am discutat mai putin.

Antropologia aplicata a aparut in cadrul marilor programe ale Organizatiei Internationale pentru Alimentatie si Agricultura. Fiindca incercarea de a introduce, de pilda, soiuri noi sau tehnici noi agricole, ducea si la dislocarea comunitatilor locale. La dizolvarea lor. Asta e un lucru pe care, dupa al II-lea Razboi Mondial, nimeni nu si-l mai asuma cu lejeritate. Si-atunci, era nevoie de cercetari pe teren, pentru a vedea cum functioneaza societatea respectiva, si cum ar putea comunitatea sa reactioneze la o schimbare dramatica economic. Si frecvent, langa agronom – e cazul Americii Centrale si al unor parti din America de Sud – statea antropologul de teren. S-a observat ca o buna parte dintre problemele economiilor emergente, din lumea a III-a, se datoreaza unei industrializari care n-a avut timpul si ragazul de 200 de ani, cum este in spatiul occidental, in termeni generali.

Asta s-a vazut si in cazul Romaniei. Avem o societate urbana care nu-si gaseste locul. Efortul acela de industrializare din ultimele doua decenii de comunism, a insemnat dislocarea unui numar foarte mare de indivizi. Care nu mai sunt nici cu identitatea din comunitatea traditionala, dar nici nu au reusit sa se asimileze in identitatea urbana. Sunt intre, cea mai proasta solutie! Si-atunci ai un numar foarte mare de indivizi care isi creeaza pseudocomunitati, sau comunitati functionale, dar care sunt intre lumi.

Asta poate si explica de ce, in buna masura, romanii inca nu pricep ca atunci cand intelegerea prin cadru amiabil nu se rezolva, trebuie sa apeleze cu maxima normalitate, la instanta. Inca lumea – fiindca tine de o comunitate traditionala – crede ca a te duce la judecator inseamna un esec personal. Ei bine, problema e cum explica firmele de avocatura ca este normalitatea. Nu te poti intelege, gasesti un tert neutral sa-ti rezolve problema! Ideea de „De ce-l bagam pe al treilea?”, este o idee care tine de comunitatile mici, nucleare. A se vedea reactia negativa fata de divort. Este iarasi un pattern tipic in structura romaneasca.

„As vedea cum circula avocatii, cat de mare e sala de mese, unde sunt cafetierele, ce oportunitati ce socializare exista”

Avocatura.com: Revenind la intrebarea anterioara. Sunteti invitat la firma, intrati. O sa vedeti o cladire – probabil luxoasa, daca e o firma mare – si o gramada de avocati care misuna pe-acolo ca furnicile. Dumneavoastra, ca antropolog, cum ii cititi?

Capita: Intai ar trebui sa stau deoparte. As vedea intai care este dress code-ul. La nivel aproape inconstient, oamenii isi asuma coduri de tinuta. Si in orice miscare a unor indivizi intr-un spatiu, se observa structuri de circulatie. Poti vedea cine, cum umbla.

Avocatura.com: Cu cine umbla.

Capita: Cu cine umbla… Asta mai putin, ca nu-i stiu. Dar se pot vedea cateva lucruri foarte interesante. Care este ritmul de circulatie. Cati umbla cu laptop-ul dupa ei, cati umbla cu dosare galbene. Cine umbla cu o cafea in mana, cine nu. Sunt multe lucruri care se pot vedea, dar e nevoie de o cercetare consistenta si amanuntita.

Aici e o intreaga discutie in antropologia de teren, cu privire la tipul de abordare. Emic sau etic. Te implici in viata comunitatii pe care o supraveghezi, sau preferi sa stai deoparte? Ambele sunt cu avantaje si dezavantaje. Este foarte clar ca, in momentul in care eu vin si pur si simplu stau intr-un colt, de pilda, sunt perceput ca un corp strain. In momentul in care esti parte, vezi niste lucruri suplimentare, dar risti sa-ti scape altceva, fiindca ai implicare personala. Nu mai poti sa faci pe observatorul. Si-atunci e complicat.

M-as uita unde sunt cafetierele, cate oportunitati de socializare exista… Exista un spatiu in care oamenii pot sa-si gateasca, sa-si incalzeasca niste sandwich-uri? Dar doar atat, nu exista loc de masa? Cat de mare e locul ala in raport cu cati oameni sunt in firma? Exista catering care vine, sau nu? Care e diversitatea? Sunt multe lucruri pe care le poti vedea.

Citeam undeva ca nici unii dintre noi nu putem sa gestionam mai mult de 250 de relatii apropiate.

Avocatura.com: Este numarul lui Dunbar [Roger Dunbar, antropolog britanic care a formulat masuratoarea limitei cognitive a numarului de oameni cu care putem mentine relatii sociale stabile, n.r.].

Capita: Exact. Asta inseamna ca in orice firma, vei avea regrupari informale, pe care e bine ca un lider sa le cultive.

Avocatura.com: Triburi mai mici.

Capita: Da. Sa spunem asa, „triburi” functionale. Comunitati functionale. De pilda, subgrupul pasionatilor de jocuri pe calculator. Sau al celor care mananca numai vegetarian.

„Eu pot doar sugera optimizari, insa trebuie implementate de cineva din interior”

Avocatura.com: Iar dosarul pe care il veti compila…

Capita: Ar fi legat in primul rand de cum vede cineva din afara – fiindca trebuie sa-mi asum un set foarte clar de roluri – cum vede cineva din afara viata de companie, care sunt punctele tari si punctele slabe potentiale… Fiindca aici trebuie sa mi se spuna daca e o problema. Daca managementul resimte o anumita problema. Stiti cum e, daca ceva merge, nu incerca sa-l repari. E riscant.

Avocatura.com: Dar puteti scoate in evidenta, lucrurile care trebuie optimizate.

Capita: Da, asta cred ca se poate.

Avocatura.com: De optimizarea si implementarea lor, cine se va ocupa?

Capita: Nu cineva din afara. S-a realizat o scara foarte interesanta, este despre relatia dintre leadership si subordonati. Schema e clasica. E o scara a implicarii personalului subordonat, cea mai de jos scara fiind nivelul care se cheama „tokenism”. Asta inseamna ca autoritatea, leadership-ul isi intreaba subordonatii, dar doar ca sa bifeze. Asta instraineaza. De aceea nu poate cineva din afara sa implementeze. Va fi o reactie umana foarte simpla: „Pai ce stie asta? Cate nopti stau eu ca sa fac dosarul X sau Y?”„Cat a trebuit sa negociez cu clientul asta?”. Nu poate sa vina din afara, fiindca risca sa creeze instrainari spectaculoase! Avocatura e o meserie foarte grea. Nu stiu cati oameni, non-avocati, au idee care e rata de succes in jurisprudenta. E foarte mica! Pentru un avocat de succes, ai nu stiu cati care n-au succes. Or, in momentul in care publicul nu-si da seama care este rata de succes… Dar asta nu poate sa o zica cineva din afara – cineva de tipul sefului de trib trebuie s-o spuna…

„Pentru o casa de avocatura, sa pozeze in infailibila e periculos. Daca se afla din terti despre un esec, efectul va fi dublu”

Avocatura.com: Apropo de asta, cele mai multe comunicari ale caselor de avocatura se refera la: succese (95%), promovari (5%). Despre esecuri nu se vorbeste niciodata.

Capita: E cumva firesc, fiindca nimeni nu-si face reclama propriilor esecuri. Problema e ca in momentul in care dai impresia de infailibilitate, orice esec are un efect dublu. Dar asta spune foarte multe tocmai despre dimensiunea non-materiala a succesului economic. Faptul ca Volkswagen, la un moment dat, pierde o cota parte din piata, este foarte vizibil. Faptul ca o firma de avocatura pierde o cota parte, si recunoaste acest lucru, este o pierdere. Dar daca se afla din terti, pierderea e si mai mare. Tocmai fiindca reculul subiectiv este chiar mai mare. Faptul ca au incercat sa ascunda.

Am sa va dau un exemplu tot economic, si foarte apropiat noua. Cand, de pilda, relativ recent in istoria noastra, s-au redus salariile la bugetari, contractia economica a fost mult mai mare. Fiindca s-a depasit un prag psihologic. Dincolo de un anumit prag al reducerii, reactia este supradimensionala. Contractia a fost mai mare decat intentionata, tocmai pentru ca au intervenit instincte foarte primare de conservare. Consumul a scazut mai mult, dar diferenta este data de reactia subiectiva. Dintr-o data, lumea a descoperit ca nu trebuie neaparat sa-si schimbe televizorul. Sau anul asta sa-si schimbe masina.

Avocatura.com: Back to reality.

Capita: Da, da! Chiar daca persoana respectiva isi permitea un nou televizor, impactul psihologic si social a fost atat de mare, incat l-a fortat sa devina, hai sa spunem, prudential.

„Ca antropolog, riscul de a fi acuzat de manipulare este imens”

Cand s-au redus salariile bugetarilor, dintr-o data, lumea a descoperit ca nu trebuie neaparat sa-si schimbe televizorul. Sau anul asta sa-si schimbe masina

Avocatura.com: Vreau sa va intreb domnule Capita, de ce este vazuta in anumite medii antropologia de business ca o disciplina „oculta”, care n-ar fi tocmai in beneficiul publicului / consumatorilor?

Capita: Asta deriva si din faptul ca, in perioada comunista, antropologia ca domeniu de cunoastere era interzisa. Si astazi, noi nu avem in Romania doctorate de antropologie. Cei care predau antropologia astazi, sunt toti cu licente si doctorate in alte domenii. Exista masterate de antropologie, dar nu directii de doctorat. De ce aceasta situatie? Din cauza faptului ca, in opinia mea, antropologia ca tehnica de lucru, ca mod de a privi lucrurile, era una dintre putinele solutii, instrumente, care puteau face praf materialismul dialectic si istoric.

Ca atare, nimeni nu stie exact cu ce se ocupa antropologia. Poti avea sentimentul ca antropologii vorbesc despre totul si despre nimic. Mai este si un alt motiv: antropologia, si aici vorbesc ca istoric, are o mare calitate: pune dimensiunea temporala in paranteza. Oamenii au, de-a lungul preistoriei si istoriei, cam aceleasi nevoi. Te poti astepta sa aiba cam aceleasi reactii, dar cu un invelis de materialitate diferit. Pentru cei educati intr-o cercetare istorica clasica, la fel ca pentru sociologi, a pune in paranteza trademark-ul istoriei, care este cronologia, pare sa fie o invitatie la superficialitate. Nu este! De aceea, antropologia are probleme de imagine. Fiindca n-a reusit sa explice publicului larg, in ciuda eforturilor absolut spectaculoase ale cuiva ca Vintila Mihailescu, Andrei Oisteanu… Dar nimeni nu are un doctorat in antropologie, sa fim onesti.

Aici este o confuzie intre antropologie ca tehnica de lucru intelectual, si antropologia care se ocupa de societati bine determinate. Antropologia, revin la discutia initiala, este stiinta despre reactiile umane. Daca asa este, riscul de a fi acuzat de manipulare, este foarte mare. Si altii s-au ocupat, si nu ne-a iesit bine. De-asta are aura de ocult, de usor insidios. Dar ar trebui sa ne uitam la faptul ca, in SUA, nu exista student care sa nu ia in viata lui un curs de antropologie. Tocmai fiindca il ajuta sa se pozitioneze mai bine in societate, sa inteleaga ce inseamna status, ce inseamna rol, ce inseamna mobilitate pe verticala. Deci e un tip de cunoastere. De integrare in societate.

Avocatura.com: Chiar si studentii la Drept?

Capita: Toti!

„Povestile evazive din lumea avocaturii tin de controlul puterii”

Avocatura.com: Ca ati adus in discutie manipularea, vorbeam cu un avocat care recunostea, extrem de franc, ca profesia lui se situeaza, citez, „in imediata vecinatate a escrocheriei”. Si imi oferea urmatoarele motive: avocatii isi apara interesele, nu vor sa se stie foarte multe despre profesia lor, exista o secretomanie; vor sa aiba cat mai multi clienti / victime. Metodele de persuadare fiind: cladiri de sticla, somptuoase, ultracentrale, caiete cu emblema, marketing de un gen sau altul… Cat este adevar in aceasta asertiune?

Capita: Cred ca judecata domnului avocat este aspra si nemeritata. Daca intr-adevar ar fi legat de escrocherie, as sta sa ma intreb de ce toate firmele au sedii somptuoase. M-as intreba de ce toate firmele se lupta pentru clientela. M-as intreba de ce toate firmele au o forma de „inside story”… Si e firesc. Si eu aici, am povestile mele. Am lucrurile mele, pe care daca le spun, imi stric numele nu mie, cat comunitatii din care fac parte. Tine de dimensiunea de reprezentare publica, de reprezentare simbolica, sa ai cladiri mari.

Mai este si altceva. Va spuneam, comunitatile se creeaza si prin disociere. Exista comunitati australiene, in care avem miturile adevarate, pentru cei initiati, care sunt barbati, si mituri false, care sunt povestite strainilor, femeilor, copiilor. Tocmai fiindca cunoasterea inseamna putere. Faptul ca asta se reintalneste la o firma de avocatura si la tribul Arunta din Australia, imi demonstreaza ca foloseste la ceva.

Este si un proverb romanesc foarte reprezentativ: „Da-mi Doamne, dar acum pe loc.„

Avocatura.com: Putem aplica povestea cu miturile false.

Capita: Da, sigur ca da. Poate ca astazi am zice mai degraba, povestile evazive. Dar e cam acelasi lucru.

„E chiar mai greu sa te integrezi intr-o casa de avocatura decat intr-un trib din Amazon”

Avocatura.com: Citeam despre Daniel Everett, care s-a dus impreuna cu sotia lui la populatia Piraha, din Amazon, sa traduca Biblia in limba lor. Era considerata o misiune imposibila, pana la urma a reusit. Vreau sa va intreb daca a va integra, ca antropolog, pentru a studia o casa de avocatura, poate fi comparat cu a va integra intr-un trib din Africa sau din Amazon.

Capita: Chiar mai mult. Claude Levi-Strauss vorbea despre avantajele cercetarii acestor comunitati traditionale. Si spunea ca principalul avantaj este acela ca toate structurile sunt la vedere. Sunt putini indivizi. Reactiile se vad imediat. Sunt foarte la suprafata. In societatea moderna, codurile culturale, conventiile, sunt atat de multe, incat acopera cu o patura foarte groasa, mecanismele fundamentale. Si atunci decodificarea, pentru a ajunge la rotitele ceasului, nu ca ia mai mult timp sau este mai complicata, dar este mai riscanta, fiindca trebuie sa inlaturi toate straturile de ceapa, toate palierele, pana ajungi la mecanism. Si la fiecare pas, exista riscul de a o lua intr-o directie gresita. De-asta e mai complicat. Si de-asta, poate, a cauta analogii in structuri mai aerate este util. Fiindca iti permite sa pui, pentru moment, deoparte un set de conventii, si sa vezi exact cum functioneaza. Si dupa, o sa vezi cum aceasta functionare este mascata sau modificata de codurile culturale.

Dintr-o anumita perspectiva, este la fel, dar poate si greu. Distanta dintre antropolog si grupul acela din Brazilia, de pilda, este suficient de mare sa asigure o anumita obiectivitate. Daca este prea mare, nu exista comunicare. Daca relatia dintre structura cercetata si antropolog este prea mica, distorsiunea este foarte mare. Adica s-ar putea sa vin cu prea multe coduri personale, sa gasesc ceva similar acolo, dar de fapt sensul in partea cealalta sa fie diferit. Asta presupune ceva timp, presupune si discutii informale. A te uita, pur si simplu, la cum judeca oamenii.

„La o casa de avocatura, pot exista un lider formal si unul informal. Trebuie sa-i dai omului sentimentul ca nu lucreaza doar pentru bani. Asta e functia liderului”

Avocatura.com: In concluzie, in pofida invelisului de modernitate, putem considera o casa de avocatura un trib, o comunitate traditionala?

Capita: Ca un trib in sens pozitiv, da. Termenul de „traditional” este inselator. Una din problemele tuturor stiintelor sociale, este ca vocabularul tehnic este luat din vocabularul comun, numai ca sensurile sunt specializate. Este o structura de tip tribal in sens pozitiv, in sensul ca asigura eficienta unui grup uman de o anumita dimensiune, care are cateva sarcini foarte clare de realizat, pe un domeniu specializat. Nu e tribal in sensul negativ, cum de pilda a fost folosit pentru noile identitati nationale in S-E Europei. S-a discutat atunci de „tribalizarea Balcanilor”, conotatia fiind negativa. Pentru mine, este o conotatie pozitiva, fiindca ai „triburi” de cateva mii de oameni, dar ai si triburi de jumatate de milion. Structura asta inseamna ca functioneaza. Existenta unui leadership, existenta departamentelor specializate, existenta mobilitatii pe verticala.

Apropo de leadership. In orice structuri, in orice comunitati exista doi poli de autoritate (gandita ca putere legitim exercitata, deci acceptata – cu reguli formalizate si forme simbolice si practice de exercitare), liderul formal si cel informal. Liderul formal este cel care acopera status-ul formal si care utilizeaza canalele publice si lantul de comanda institutionalizat. Liderul informal este cel care, de cele mai multe ori, este un mai bun comunicator, are acces la modalitati mai variate de comunicare. In situatia ideala, cele doua tipuri de lideri sunt incarnate intr-o singura persoana; frecvent, insa, exista doi lideri (cel care da ordinele fiindca asta este job description, respectiv cel care explica lucrurile si le realizeaza).

Avocatura.com: Iar un trib mai mic, de multe ori, poate sa aiba mai multa vitalitate.

Capita: Daca supravietuieste comunitatea, si prospera, isi face functia. Evident, aici este si cultura institutionala interna, care este foarte importanta. Exemplul liderului, capacitatea de a crea idealuri. Rupand-o un pic de avocatura, un element care mie mi s-a parut foarte interesant. Trebuie sa creezi idealuri care sa-i dea omului sentimentul ca nu lucreaza numai pentru bani. Asta e functia fundamentala a liderului, sa motiveze dincolo de interesul pragmatic. S-a vazut in anii `70 ca managementul recrutat strict pe interese materiale, s-a prabusit in anii `80. Fiindca era nevoie de ceva mai mult, decat angajamentul material.

Avocatura.com: Si se poate repeta pattern-ul si in 2024, nu?

Capita: Se poate. Va dau un exemplu. Astazi, nu ai o scoala in Occident – in teorie si la noi – care sa nu aiba un mission statement, care sa explice de ce exista institutia respectiva. De ce? Tocmai fiindca acest „de ce” e in masura sa creeze solidaritati dincolo de precaritatile unui moment sau al altuia. Acest mission statement este formulat de lider, dar trebuie asumat de toti ceilalti.

Avocatura.com: Si in momentul cand ai o casa de avocatura, care e compusa din indivizi cu interese mai mult sau mai putin pragmatice, ce iti confera succesul? Modul in care te raportezi intern? Modul in care te raportezi la ceilalti? Idealurile pe care le ai? Pentru ca se face multa parada de cuvinte ca „valoare”, „onoare” etc.

Capita: Interesanta intrebarea. Cred – toti avem interese pragmatice – ca problema este daca motivatia de a fi intr-o organizatie, este sustinuta si de ceva imaterial, imanent chiar. Ma duc si lucrez in firma X fiindca imi da un salariu bun, dar si fiindca sunt apropiat de valorile pe care le promoveaza. De misiunea pe care si-o stabileste. Nimeni nu va spune vreodata: „Da, lucrez pentru firma X pentru ca ma plateste bine, nu ma intereseaza ca face porcarii.” Fapt este ca, de la inceputul anilor `90 – interesanta perioada -, cu o anumita pauza la mijlocul anilor 2000… s-a pus problema acestor social responsible companies.

„Ca firma, daca ai oameni care se uita doar la bani, ai o problema. Fiindca astia te lasa la primul tren.”

Avocatura.com: Da, da, da. CSR.

Capita: Pai da. Tocmai pentru ca s-a vazut ca trebuie sa-i ofer omului si ceva legat de zona valorilor. Ca s-ar putea ca simpla salarizare sa nu fie suficienta in a crea adeziune. Nu e nici interesant pentru firme sa aiba oameni care se uita doar la bani, fiindca astia pleaca cu primul tren.

E un exemplu care mie mi se pare arhetipal, care pot spune ca m-a inspirat. In 1983, Ronald Reagan si-a elaborat programul pentru candidatura la al doilea mandat. Si brosura pentru educatie se numea „A Nation at Risk”. Statele Unite, in 1983, nu erau chiar atat de „at risk”. Dar el spune in felul urmator. Ca educatia este ultima linie de aparare a unei tari. Economia iti scade, aliantele iti scad, armata iti scade. Singurul lucru care iti mai raman sunt cetatenii. Ceea ce este foarte interesant, este ca masurile propuse de el au fost dupa aceea puse in aplicare de democrati, nu de republicani.

Avocatura.com: Apropo de continuitate.

Capita: Da. Dar ceea ce este foarte interesant este ca o super-putere se leaga de ceva cu totul non-economic si non-militar si non-politic, pentru a-ti sublinia nevoia de stabilitate. Foarte interesant, sa spui: „Domnule, scoala este, pana la urma, garda drapelului.” Asta ce spune? Ca ceva care este la antipodul relatiilor internationale, sau al strategiei globale militare, este considerat de fapt ca fundamentul politicii de securitate. Asta imi spune mie, ca cele imateriale sunt de multe ori la fel de importante si strategice, ca si plusvaloarea in termenii obiectelor materiale.

„Firmele mari de avocatura sunt firmele care rezista dincolo de fondatori”

Avocatura.com: Si revin cu o intrebare, domnule profesor. Pana la urma, ce face un trib, a se citi o casa de avocatura, mai de succes decat altele?

Capita: Pana la urma, ceea ce face mai de succes un trib de genul acesta, este un leadership cu o viziune, si o viziune pe termen si lung, cu capacitatea de a transmite in jos aceasta viziune, de a sti sa imparta din castig – atat in termeni materiali, cat si in termeni simbolici – in asa fel incat sa creeze solidaritati care sa depaseasca interesul material. Firmele mari de avocatura sunt firmele care rezista dincolo de fondatori. Noi avem o mica problema, fiindca iarasi e o reactie umana anti-economica. Este si un proverb romanesc foarte reprezentativ: „Da-mi Doamne, dar acum pe loc.”

Avocatura.com: Nu l-am folosit.

Capita: Da, e ardelenesc. Deci se poate.

Avocatura.com: Short-term thinking?

Capita: Cred ca un short-term thinking este nevoia de a gasi acele lucruri care ii fac pe toti oamenii sa traga in aceeasi directie. Si primul lucru este sa vada ca liderul isi sufleca si el manecile. E aproape ca in armata: nu poti sa ceri soldatului, mai mult decat poti tu ca sergent sa faci. Eu asta am invatat din armata, cel putin. N-am fost sergent, dar…

Citeste si prima parte a interviului cu antropologul Carol Capita: Interviu cu Carol Capita, specialist in antropologie si lector doctor la Universitatea Bucuresti (I)

sursa: avocatura.com

Interviu cu Carol Capita, lector doctor la Universitatea Bucuresti (II) - overview
5
0 Very Poor
Share

Related Articles

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Write a Comment

Your email address will not be published.
Required fields are marked *

Follow us

Abonati-va la newsletter


Mediere Online Romania - Medierea, alternativa la justitie - Informatii despre o alternativa viabila la justitie. Informatii pentru profesionistii in mediere. Stiri, articole, evenimente, cursuri, tipuri de litigii...

Mediere Romania

Curs valutar live