Mediere Online Romania – MEDIEREA, alternativa la justitie.

Articole

 Breaking News

Interviu cu Roxana Vlasceanu, sociologul de la Cosma & Asociatii

Interviu cu Roxana Vlasceanu, sociologul de la Cosma & Asociatii
mai 17
12:07 2014

Daca toti avocatii ar fi ca Roxana Vlasceanu, lumea (justitiei) ar fi un loc mai bun. E impresia cu care ramai dupa o discutie cu ea. Prima impresie pe care ti-o face, e cea a unei fiinte delicate. Roxana iti da senzatia unui om bun, si ti-o confirma foarte repede. Dar si a unui om modest, poate prea modest pentru binele lui. Avocat definitiv in cadrul Baroului Bucuresti de patru ani, in prezent colaborator al Cosma & Asociatii, ea marturiseste ca „nu sunt genul de avocat care sa ma promovez. Nu am o pagina de Facebook, dar nici pe alte retele. Asta desi am observat ca tendinta in ziua de astazi este ca noi avocatii, sa gasim modalitati de a ne face cunoscuti, pentru ca informatia circula in mediul online. Si de acolo o preia majoritatea publicului”. O discutie cu o absolventa de Sociologie, dar si de Drept, despre rolul avocatilor in societate, si despre rolul fluturilor in avocatura.

Avocatura.com: Cum ai devenit avocata?

Roxana Vlasceanu: In timpul facultatii, nu asta a fost visul meu – sa fiu avocat. Imi doream sa imbratisez cariera de magistrat. Insa, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, si am dat examenul de Barou imediat dupa ce am terminat Facultatea de Drept. L-am luat, am incercat sa gasesc o societate in care sa lucrez pentru a face doi ani de stagiatura si, multumita doamnei Ofelia Birsan, in cadrul Birsan Popescu si Asociatii, am profesat si am invatat ce inseamna sa fii avocat. Nu am stiut, pentru ca nimeni din familia mea nu a terminat o facultate cu profil juridic, si am invatat, pot sa spun, pas cu pas ce presupunea aceasta profesie. Insa, mi-am dat seama ca ceea ce faceam ma reprezenta, si ma regaseam in foarte multe dintre actiunile pe care eu trebuia sa le intreprind.

Nu stiu daca se poate vorbi de o „dependenta de cale”, asta in termeni sociologici transpunand determinarea asta a mea sa ma conving ca ceea ce fac, fac bine, si ca profesia pe care am ales-o ma implineste, insa dupa sase ani si jumatate de avocatura, as alege acelasi drum.

Avocatura.com: De ce ai vrut sa faci Sociologia?

Vlasceanu: Sociologia a fost o alegere, la momentul unei varste. Nu pot sa zic ca a fost o alegere luata in cunostinta de cauza. Ca imi doream sa fiu un mare cercetator care sa descopere cine stie ce teorii sau paradigme. Ma identificam foarte mult cu materiile pe care urma sa le studiez acolo. Se asemanau cu personalitatea mea. Asa ziceam eu atunci. Si, cred, si-acum. Numai ca nu am avut ocazia sa profesez deloc, ca si sociolog. In timpul facultatii am lucrat ca operator de interviu, am avut o serie de proiecte in care am fost implicata, insa ulterior nu am fost angajata cu carte de munca, sau sa lucrez la un proiect de la inceput pana la sfarsit. Mi-a prins totusi bine interactiunea cu oamenii, cu publicul.

Avocatura.com: Vorbeste-mi te rog despre specializarile tale.

Vlasceanu: La inceput, am interactionat cu dreptul comercial, tot ce inseamna infiintare de societati comerciale, relatia cu Registrul Comertului, apoi am trecut la organizatiile non-profit, la fel, infiintare, functionare, orice acte ulterioare necesare acestor persoane juridice. Apoi, am intrat in litigiile ce tin de dreptul familiei – divorturi, pensii de intretinere etc., materia asigurarilor sociale, tot ce tine de dreptul civil… Cu exceptia penalului, am atins, spun eu, o serie de specializari in domeniul juridic.

„Menirea avocaturii? Sa ajute partile sa ia decizii intelepte”

Avocatura.com: Pierre Bourdieu, unul dintre cei mai eminenti sociologi ai secolului XX, a spus: „Functia sociologiei, ca a oricarei stiinte, este sa dezvaluie ceea ce este ascuns”. Care crezi ca este functia avocaturii? De ce sunt importanti avocatii in societate?

Vlasceanu: Vezi tu, in momentul in care ajungi sa iei legatura cu un avocat, o iei ori pentru a anticipa aparitia unui diferend, ori pentru a solutiona un diferend aparut deja intre partile contractante sau litigante. De multe ori, apelezi la un avocat ca sa previi, dar de cele mai multe ori apelezi la un avocat ca sa solutionezi. Eu cred ca avocatura, sau avocatul, ar trebui sa fie cel care ajuta partile sa ia decizii intr-un mod intelept. Ca si sociolog, as spune ca mai intai trebuie sa identifici cauzele si sa analizezi in ansamblu fenomenul. Ca avocat, faci in asa fel incat toate doleantele partilor sa se muleze pe o litera a legii si in spiritul legii, in masura in care poti sa il interpretezi. Cred ca asta ar fi un raspuns.

Avocatura.com: Tot la Bourdieu, un concept central este cel de „putere simbolica”. Are avocatul putere simbolica, una care ii da dominanta in relatiile sociale?

Vlasceanu: Daca ne raportam la avocatul ideal, da! Raspunsul este da: avocatul are putere simbolica. Insa, cine mai defineste astazi, sau cum este conceptualizat astazi avocatul? In masura in care sunt exemple, care fac cinste, dar si exemple care sunt la extrema opusa acestei profesii.

Avocatura.com: Si asa ajungem la violenta simbolica. Bourdieu sustinea ca limbajul nu e doar o metoda de comunicare, ci si un mecanism al puterii. Daca ne referim la limbajul specializat, e si asta o forma de putere a avocatului? Chiar una de violenta simbolica?

Vlasceanu: Vorbesti de limbajul de lemn? (rade) Asta este de fapt mesajul subliminal? Da, este foarte important. Este important in orice relatie, nu numai in cea dintre un profesionist-avocat, si o terta persoana. Insa, atunci cand mergi in fata unei instante – sa pornim de la instanta si apoi mergem spre justitiabili – intr-adevar trebuie sa ai o atitudine pe care sa o exprimi si printr-un limbaj din care sa reiasa ca intr-adevar esti specialist. Nu poti sa mergi acolo si sa folosesti, nu neaparat cuvinte comune… Insa, trebuie sa te exprimi in asa fel incat sa faci instanta sa inteleaga problema pe care tu o ai, situatia in fapt a cauzei, dar si sa aduci argumente sustinute, si care sunt de specialitate, in sustinerea cauzei tale, sau in apararea problemei pe care ti-o ridica dosarul respectiv. Da, apreciez specialistii care il pot folosi la un nivel de excelenta, fara sa lezeze, in acelasi timp, pe cei cu care tu interactionezi. In sensul ca poti sa epatezi printr-un astfel de limbaj, dar in acelasi timp poti sa-l folosesti tocmai pentru a argumenta, intr-un mod sustinut, dand dovada ca te-ai pregatit pentru ce ai tu de aparat sau de solicitat.

„Avocatul ar trebui sa aiba un rol in a face bine si in a atrage binele”

Avocatura.com: O sa arunc in discutie alt sociolog – unul dintre parintii sociologiei moderne – Max Weber, care opina ca „nu e adevarat ca binele poate izvori doar din bine, sau ca raul doar din rau, ci adesea opusul e adevarat”. Poti sa ne explici ce a vrut sa spuna, din perspectiva profesiei de avocat?

Vlasceanu: Ma flateaza solicitarea ta in a comenta un celebru sociolog. Eu cred ca a face rau, in ziua astazi, este foarte usor. Mai greu ajungi sa intalnesti persoane care fac bine. Si fac bine, nu pentru ca le cere constiinta, ci pur si simplu pentru ca ordinea in care noi traim asta impune. Avem niste comportamente care sunt ghidate de nevoile personale, care primeaza – ale familiei, prietenilor, si ne oprim aici. Mai departe, gandind la nivel de societate, mai rar gasesti oameni cu initiativa si spirit civic. In sensul de a face bine, si nu de a instiga. Avocatul ar trebui sa aiba un rol in a face bine si in a atrage binele. Si de aici as vrea sa vorbim putin despre ce s-a intamplat cu decizia Curtii Constitutionale, vizavi de declararea ca neconstitutionala a dispozitiei prin care partile erau obligate sa mearga mai intai la un mediator inainte de a ajunge in fata unei instante, in cauzele care implicau aceasta obligatie. Chiar astazi vorbeam cu un domn avocat care era putin indignat de decizia asta, in sensul ca pana la urma intrebarea este: „Si, ce se doreste? Sa ajungem doar in fata unei instante care sa transeze un litigiu?” Sau, pana la urma, partile au la dispozitie si alte posibilitati? Dar nu impuse – in mod obligatoriu, sa mergi acolo. E la libera ta alegere, daca mergi la un mediator sa prezinti problema ta, si sa incerci sa gasesti intr-un mod amiabil solutia.

Medierea, cred, este o modalitate de a face bine. Si justitia este o modalitate de a face bine. Insa, cred asa: in momentul in care doua parti au stat la masa, au semnat un contract sau au luat o decizie in mod consensual, in acelasi fel ar trebui, in simetria actiunilor si a actelor, sa le si solutioneze, sa gaseasca solutia. Da, cand te gandesti la un judecator, te gandesti la o persoana impartiala, care ar trebui, in spiritul legii, sa gaseasca solutia ideala pentru ambele parti. Nu stiu daca se intampla, in majoritatea cazurilor, asa.

Avocatura.com: Sociologia are mai multe sub-discipline: sociologia legii, sociologia pedepsei… Le-ai studiat?

Vlasceanu: Am studiat. Chiar am fost temeinica in a pastra legatura cu prima mea facultate, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din cadrul Universitatii din Bucuresti. Si am terminat si un master, Administrarea Comunitara a Justitiei, unde una dintre tematici a fost chiar Sociologia Pedepsei.

Avocatura.com: Apropo de asta, potrivit lui Emile Durkheim, pedeapsa este mai presus de toate un proces moral, a carui functie este sa conserve valorile comune si conventiile vietii sociale. Este o institutie care isi trage seva din morala comunitatii si cel mai important efect al sau este sa reafirme si sa intareasca ordinea morala. Nu este doar un mecanism de control al crimei, ci unul care sustine solidaritatea sociala. Legea penala, spune Durkheim, este o intrupare a valorilor morale sacre ale societatii. Tu ca avocat, cum vezi pedeapsa?

Vlasceanu: O modalitate prin care statul isi exercita forta coercitiva.

„Nu poti rezolva probleme dintr-un birou, fara sa interactionezi cu ele. Ca avocat, trebuie sa aduci un plus de valoare”

Avocatura.com: Auzeam recent un lector universitar care spunea ca cei din varful piramidei sociale nu le banuiesc existenta celor de la baza. Avocatii in ce zona a piramidei sunt pozitionati?

Vlasceanu: Avocatii? Hai sa conceptualizam. Ce inseamna de fapt avocatii? Vorbim de profesia de avocat? Vorbim de avocatii din Bucuresti? Vorbim de avocatii din tara? Vorbim de avocatii specializati intr-un anumit domeniu? Consultanta, avocatii litiganti?

Avocatura.com: Avocatii ca si clasa profesionala.

Vlasceanu: Nu stiu de ce ii pun pe categorii, de ce am tendinta asta in a-i analiza pe categorii. Hai sa-ti spun. In momentul in care, dintr-un birou, incerci sa rezolvi probleme, fara sa interactionezi cu ele, n-ai cum sa cunosti fenomenul in ansamblu. Acum cred ca vorbeste sociologul din mine, nu neaparat avocatul. Si hai sa vorbim, uite, despre un litigiu ce tine de dreptul familiei, da? Incerci sa impaci doi parinti ce au o disputa vizavi de custodia copilului, da? Sau autoritatea parinteasca. N-ai cum sa dai dreptate unuia dintre ei, daca nu ii vezi pe ambii interactionand cu copilul pe care-l au, sau copiii pe care-i au. Individual, dar si impreuna ca familie. Este important sa cunosti cauzele, astfel incat sa vii in sustinerea celui care iti vine in ajutor. Asa cred ca e ideal sa se intample. Da, spui ca de multe ori nu ai timp sa te implici, sau nu ar trebui sa te implici, chiar si emotional intr-un dosar, nu neaparat din punct de vedere al cunostintelor teoretice. Dar, cu cat esti mai determinat sa afli mai multe, cu atat solutia pe care o vei da, sau raspunsul la intrebarile pe care ti le adreseaza clientul tau, cu atat va fi de valoare. Ajutorul va fi un real ajutor, si nu doar un simplu dosar, in urma caruia tu vei primi un onorariu, iar mai departe astepti ca cineva sa te recomande, doar pentru ca i-ai rezolvat problema. Gandesc putin calitativ si profesia asta. Da, interactionam cu foarte multi clienti, mai multi sau mai putini in functie de solicitarile pe care le ai, sau cat de cunoscut esti, sau de cat bun profesionist esti. Insa, atat timp cat poti sa aduci un aport, sa dai valoare… Daca poti sa o faci, fa-o!

Avocatura.com: Deci aveti mobilitate mare pe piramida asta. Care este sociologul tau preferat? Dar avocatul preferat?

Vlasceanu: Ai vorbit de Durkheim, si raman la el. Iar avocatul preferat, doamna Sova.

„Conflictul poate fi purificator. Chiar si pentru avocat”

Avocatura.com: Cum vezi, ca avocat, functionarea societatii din perspectiva teoriei conflictului?

Vlasceanu: Cum sa zic… Cu asta lucram. E painea si cutitul nostru. Dar, iar… Desi nu sunt mediator, in ultimul timp am discursul unuia. Poate fi si un conflict purificator, sa stii, intre parti.

Avocatura.com: Este purificator doar pentru parti, sau si pentru avocat?

Vlasceanu: Depinde daca si tu ai, la randul tau, de platit niste greseli din trecut. Si un conflict de actualitate te poate ajuta, intr-un fel sau altul, sa te restabilizezi sau dimpotriva, sa compensezi ceva ce in trecut ai gresit. Invatam din orice experienta pe care o avem.

Avocatura.com: Richard Abel (1979) scrie ca „Acolo unde onoarea, mai degraba decat proprietatea, este sursa principala a statutului, avocatii joaca un rol marginal”. Asta desi avocatii contemporani mediaza spete privind onoarea – defaimare, divorturi. Insa exista ideea ca avocatii sunt „in chintesenta, preotii proprietatii”.

Vlasceanu: Si nu ai onoarei.

Avocatura.com: Da. Pentru ca sunt implicati in transferul de proprietate, crearea de fonduri, intelegeri privind proprietatea etc. Cum ai comenta, mai ales ca ai spus ca nu sunt preotii onoarei? Tine de latura cinica a profesiei?

Vlasceanu: Da, ai putea sa transezi si asa problema. Insa cred ca poti sa iesi onorabil dintr-o situatie. Tine de fiecare, in functie de personalitate, de principiile in functie de care ne ghidam existenta – uman, profesional – sa fie un om de onoare si in viata de zi cu zi, dar si ca profesionist. Cred ca, atata timp cat ai abordat o situatie onorabil – sau cu onoare, as putea face distinctia asta – tot cu onoare sau onorabil ar trebui mai departe sa iti asumi si consecintele pe care le atrage decizia ta de a urma un drum sau celalalt drum. Tine de tine, in primul rand. Mai departe, daca tu crezi ca poti sa traiesti cu tot ce urmeaza dupa decizia pe care ai luat-o…

„Cu onoare inseamna vertical. Onorabil… indoielnic”

Avocatura.com: Si diferenta intre onorabil si cu onoare care este?

Vlasceanu: Cu onoare inseamna vertical. Onorabil… Indoielnic. (rade)

Avocatura.com: „In domeniul juridic”, deci si in avocatura, „este mai important `pe cine stii decat ce stii`… Este doar politica si relatii” (Jerome Carlin, 1962). Jumatate de secol mai tarziu, sta in picioare afirmatia lui? E poate chiar mai valabila?

Vlasceanu: Aceeasi intrebare mi-a adresat-o comisia de sustinere a tezei de licenta. Daca am constatat, in urma studiului calitativ pe care l-am facut pentru a redacta lucrarea de licenta, ca acest capital relational functioneaza sau nu in tara noastra. Si raspunsul a fost „da”. Conteaza foarte mult capitalul relational pe care il detii. Si in avocatura nu pot sa il infirm. Am observat. Este acea scurtatura care te ajuta sa nu pierzi tu si, in acelasi timp, sa obtii ceea ce iti doresti.

Avocatura.com: Roxana, se vorbeste foarte mult despre independenta avocatului. Dintr-un unghi sociologic, sta in picioare aceasta idee? Pentru ca sociologii spun ca legea si avocatii creeaza cultura, fiind totodata creaturile ei. Sunteti independenti?

Vlasceanu: Din ce perspectiva, morala? Spirituala?

Avocatura.com: Inclusiv juridica.

Vlasceanu: Independenti in a lua deciziile vizavi de cum avem grija de un dosar sau un client, sau cum vedem noi cursul unui litigiu.

„Ca avocati, ar trebui sa fim independenti, macar din punct de vedere al independentei morale”

Avocatura.com: Dar constrangeri si limitari din partea sistemului exista.

Vlasceanu: Da, exista. Pentru ca exista o Lege de organizare a profesiei, exista un Statut al Avocatului, exista decizii ale Baroului care impun sau, dimpotriva, acorda libertatea in a face sau a nu face anumite lucruri. Insa cred ca, din punct de vedere al independentei morale, ar trebui sa fim liberi.

Avocatura.com: Vorbeam mai devreme cat conteaza sa iesi din birou, sa cunosti situatia… Ce este mai importanta pentru un avocat, cunoasterea empirica sau cea teoretica, formala?

Vlasceanu: Impreuna cred ca functioneaza foarte bine. Cu cat ai mai multe ferestre pe care poti sa privesti, cu atat perspectiva ta va fi una ce iti reflecta realitatea faptelor. Da, si empiric, dar si teoretic ar trebui sa analizezi problemele cu care te confrunti. Dar nu neaparat problemele, ci si solutiile pe care tu ar trebui sa le gasesti pentru a ajuta la ridicarea unei societati sau incheierea unei tranzactii. De multe ori, cand ne gandim la avocati, ne gandim la finalizatorii unui conflict. Hai sa ne gandim la avocati ca si sustinatori in a face ceva bun, in a ridica, in a construi, in a promova. E trist ca sunt prea multi avocati care lucreaza pentru onorarii, si prea putini care mai lucreaza pentru fluturi, pro bono sau pentru a face un bine…

„Imi place sa stiu povestea din spatele unui dosar”

Avocatura.com: Cat te-a ajutat si te ajuta in activitatea de avocat faptul ca ai facut sociologia?

Vlasceanu: Mult si foarte mult. Vorbeam de perspective. Poti sa intelegi un fenomen, atata timp cat ii cunosti cauzele. Avocatul ar trebui sa se ocupe doar de efecte. Imi place sa stiu povestea din spatele unui dosar. Sunt avocat litigant. Fac si consultanta, insa majoritatea dosarelor pe care le am, sunt dosare de instanta. In relatiile pe care le am cu clientii mei, incerc sa aflu si povestea din spatele unei hartii sau a unui document. Ma ajuta foarte mult in a pune suflet in ceea ce fac. Imi place ceea ce fac. Tocmai pentru ca imi place, incerc sa stiu mai mult decat aflu din hartiile pe care le analizez. Mi s-a pus, nu de putine ori, intrebarea: „Dar de ce vrei sa stii?”. Tocmai pentru ca atunci cand sunt pusa in situatia de a raspunde la o intrebare, sau de a da o viziune asupra cererilor sau parerilor pe care le formulez, sa nu fiu in situatia in care sa nu am raspuns, sau sa aman acel raspuns doar pentru ca nu am fost diligenta sa aflu mai multe informatii.

Ca sociolog, ca sa poti veni cu o teorie sau o paradigma, trebuie sa analizezi fenomenul. La nivel de esantion, apoi generalizezi. Ca avocat, o problema individuala nu poti sa o generalizezi la nivel de societate. Insa, culegand informatii, de la diversi indivizi care au probleme asemanatoare, ai putea sa anticipezi o solutie, sau un posibil discurs in fata instantei, sau chiar si cu adversarul partii cu care eu sunt in litigiu. De multe ori, conflictele se solutioneaza inainte de a ajunge in fata unui judecator, asta daca adversarul tau este un avocat care, ca si tine, isi doreste sa faca bine, nu sa transeze in contradictoriu, in fata instantei, problema pe care o avem noi de solutionat.

Avocatura.com: Citeam undeva ca daca s-ar intalni un avocat cu un sociolog, nu s-ar intelege. Asa este?

Vlasceanu: Imi place sa cred ca sunt si avocat, si sociolog, si ma inteleg foarte bine cu mine. (rade)

„Virtutea capitala a avocatului? Verticalitatea”

Avocatura.com: Cea mai mare satisfactie din profesia ta, de unde ti-o extragi?

Vlasceanu: Atunci cand primesti o solutie favorabila, este incununarea muncii tale de pana atunci. Munca ce se poate intinde pe un termen scurt, de cateva luni, sau pe un termen lung, de ani. Energia, cred, satisfactia pe care o ai urmare a unei solutii favorabile, se raporteaza la tot ce ai muncit pana atunci. Si, pas cu pas, ai adunat, pana la urma, fericirea de la final. Dar, abia atunci este apogeul. Important este sa te bucuri de fiecare pas pe care il faci si, stii cum se spune, atunci cand ajungi undeva sus, de fapt abia atunci incepe provocarea. Pentru ca trebuie sa te si mentii acolo.

Avocatura.com: Te invata valoarea rabdarii avocatura?

Vlasceanu: Da, trebuie sa ai rabdare.

Avocatura.com: E virtutea capitala a avocaturii?

Vlasceanu: Nu as spune asta.

Avocatura.com: Dar care este?

Vlasceanu: Verticalitatea. Atunci cand este impartasita, reciproca, atunci este ideal.

Avocatura.com: Impartasita de?

Vlasceanu: Tocmai, ca sunt mai multi autori si actori! Impartasita de ceilalti avocati, de magistrati, de clienti, de observatori.

„Nu este imposibil sa te detasezi de avocatura. Dar trebuie sa o faci doar pentru a-ti incarca bateriile”

Avocatura.com: Ai fost vreodata in scenariul asta?

Vlasceanu: Da, dar nu pot sa spun ca este o regula.

Avocatura.com: Chinezii au un proverb: Daca iti neglijezi arta o zi, ea te va neglija doua. Daca iti neglijezi avocatura o zi, ea cate zile te neglijeaza, Roxana?

Vlasceanu: Trebuie sa fii, in fiecare zi, atent la toate schimbarile legislative, pentru ca stii prea bine cum ne manifesta in ultima perioada, in acest domeniu. Trebuie sa studiezi, pentru ca perspectiva se schimba. Jurisprudenta, de asemenea, vine cu solutii la care poate nu te-ai gandit. Sunt creatori de drept, pana la urma, si judecatorii, instantele. Da, daca vrei sa profesezi la nivel de excelenta, ar trebui sa te pregatesti in mod determinat. Daca neglijezi avocatura o zi, poti sa o faci ca sa iei o gura de aer, si sa vii cu forte proaspete. Dar nu ca sa se intoarca impotriva ta acea zi. Adica, daca tot o folosesti, foloseste-o spre a acumula energii noi.

Avocatura.com: Si reusesti sa te detasezi total?

Vlasceanu: Nu este imposibil!

sursa: avocatura.com

Interviu cu Roxana Vlasceanu, sociologul de la Cosma & Asociatii - overview
5
0 Very Poor
Share

Related Articles

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Write a Comment

Your email address will not be published.
Required fields are marked *

Follow us

Abonati-va la newsletter


Mediere Online Romania - Medierea, alternativa la justitie - Informatii despre o alternativa viabila la justitie. Informatii pentru profesionistii in mediere. Stiri, articole, evenimente, cursuri, tipuri de litigii...

Mediere Romania

Curs valutar live