Mediere Online Romania – MEDIEREA, alternativa la justitie.

Autor: Adrian Toni Neacșu

Sistemul judiciar românesc este în plină schimbare. Translaţia sistemului de drept românesc către sistemul de drept anglo-saxon, întemeiat pe precedentul judiciar, este evidentă şi previzibilă. Chiar şi în acest moment, elemente ale dreptului jurisprudenţial sunt prezente, deciziile pronunţate în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind obligatorii pentru instanţe cu puterea precedentului. De asemenea, hotărârile pronunţate de Curtea Constituţională obligă instanţele judecătoreşti, deciziile de admitere producând aceleaşi efecte ca însăşi legea. Atât ordinea juridică creată în jurul Convenţiei europene a drepturilor omului cât şi dreptul european presupun forţa obligatorie a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele europene, care se impun instanţelor naţionale. Centrul de greutate al sistemului juridic trece uşor dar definitiv dinspre raţionamentul mereu original şi inegal cu el însuşi al judecătorului înspre precedent.

Arhitectura creată în jurul noilor coduri presupune trecerea hotărâtă spre un sistem de drept jurisprudenţial. Prin noul Cod de procedură civilă mecanismul întrebării prejudiciale a devenit parte internă a dreptului românesc, pe lângă hotărârile pronunţate de instanţele europene şi hotărârile pronunţate de instanţa supremă naţională în interpretarea legii, fiind obligatorii pentru toate celelalte instanţe. Sintagma de judecător suprem abia acum are acoperire în practică. Un astfel de mecanism nu poate fi conceput în absenţa dezvoltării unor instrumente pentru deschiderea completă şi generală la hotărârile judecătoreşti, care să faciliteze cunoaşterea acestora, identificarea şi circulaţia lor liberă. Valoarea fundamentală a sistemului de drept bazat pe precedent este accesul liber la hotărârile judecătoreşti, adică la sursa dreptului.

Activitatea de documentare a unei cauze în justiţie va suferi modificări radicale, miza mutându-se dinspre acţiunile de interpretare a textelor de lege înspre aceea de identificare a unor hotărâri judecătorești care fie să susţină punctul de vedere al părţii, fie să ofere prilejul sesizării instanţei supreme pentru a oferi o interpretare unitară unor prevederi legale ce au primit în faţa instanţelor de judecată interpretări diferite.

Mecanismul întrebării preliminare presupune că orice complet de judecată, mai puţin al judecătoriilor, atunci când judecă o cauză în ultimă instanţă, poate sesiza ICCJ când constată că are de aplicat în cauză o problemă de drept nouă şi asupra căreia instanţa supremă încă nu s-a pronunţat. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţă o hotărâre prin care dă o rezolvare de principiu problemei de drept cu care este sesizată. Hotărârea judecătorească astfel pronunţată este obligatorie pentru toate celelalte instanţe, pe viitor acestea fiind ţinute de interpretarea dată, iar părțile o pot invoca drept precedent.

În acest context, accesul liber, gratuit, general şi nestingherit la hotărârile judecătorești devine o miză pentru chiar funcţionarea sistemului judiciar, eficienţa unui astfel de mecanism fiind de neconceput în situaţia actuală în care majoritatea hotărârilor judecătorești este inaccesibilă publicului larg, iar procurarea lor presupune eforturi, inclusiv financiare, majore.

Articol publicat in revista Monitorul Jurisprudentei nr. 12/2013

sursa: http://www.wolterskluwer.ro/info/articole/directia-precedentul-judiciar/