Mediere Online Romania – MEDIEREA, alternativa la justitie.

Autor: Adrian Toni Neacsu – Importanta tonului in documentele juridice este in general trecuta cu vederea. Avocatii scriu potrivit starii de spirit pe care o au la momentul redactarii si se gandesc mai degraba la ei decat la publicul cererii. Se lasa condusi de contextul personal si prea putin de cel exterior.

Tonalitatea potrivita se gaseste vizualizand permanent scopul documentului. Acesta este acela de a convinge cerebral si eventual emotional, dar mult mai putin, judecatorul. Odata stabilita aceasta tonalitate, ea trebuie pastrata permanent constanta. Nu poti in cuprinsul aceleiasi cereri sa ai pasaje in care te adresezi judecatorului iar altele in care scrii pentru clientul tau, pentru tine sau pentru a da satisfactie cine stie carei rafuieli stiintifice. Daca ai stabilit care e tonul cel mai potrivit pentru a transmite un mesaj asertiv judecatorului, mentine directia neschimbata pana la sfarsit.

In documentele juridice adresate instantei in general este o buna idee sa adopti un ton masurat si rational. Mesajul subliminal pe care ar trebui sa-l transmiti ar fi ceva de felul „am o problema juridica interesanta, va rog sa o rezolvati”. Judecatorul este cel care are deja sau va gasi solutia. Chiar daca judecatorul are inca rezerve cu privire la sustinerile tale, ele vor putea fi indepartate printr-un dialog pe care il declansezi in cadrul procesului. Rolul tau este sa-l insotesti pe acest drum, sa-i oferi ajutor pentru destelenirea juridica a situatiei, sa anticipezi obiectiunile, sa raspunzi acestora si sa-i satisfaci toate asteptarile.

Nu scrie ca si cand ai sti exact care este solutia juridica si aceea ar fi cu siguranta doar una, cea sustinuta de tine. Afisarea ostentativa a unei sigurante prea mare pe pozitia ta juridica te conduce usor in zona arogantei, pe care judecatorii in general n-o inghit. Desigur, nu poti fi nici exagerat dubitativ sau de-a dreptul confuz, ca si cand nu ai avea nici o parere sau solutie juridica si sa lasi totul la aprecierea judecatorului. Neincrancenat da, dar nu umil. Ai o solutie juridica pe care i-o propui judecatorului si esti gata sa lucrezi impreuna cu instanta pentru a o definitiva sau imbunatati, dupa caz. Dupa lectura oricarei cereri judecatorul trebuie sa ramana cu ceva cert si nicidecum sa se incarce cu intrebarile tale.

Un ton prea strident va face cititorul sa se simta agresat. Acest lucru nu numai ca nu-ti va aduce avantaje dar va si distrage atentia de la calitatea reala a argumentelor tale. Judecatorul nu are de ce sa se incarce cu emotia negativa transmisa de un text prea violent si cel mai probabil il va respinge mental cu totul. Nici un ton prea emotional nu este de acceptat. Judecatorul trebuie sa rezolve situatia din fata sa prin apelul rece la textele de lege, iar abordarea subiectiva si umana nu-i ofera nici un fel de ajutor in acest sens. Avocatul trebuie sa asiste judecatorul in identificarea interpretarii legale adecvate situatiei, iar acest lucru nu se poate face decat profesional, tehnic si aplecat.

Mai ales in cererile privind caile de atac nu te ratoii la judecatorii din prima instanta. Indiferent ce eroare flagranta critici, nu uita ca judecatorii sunt colegi intre ei si un sentiment de solidaritate este firesc. Judecatorii accepta ca fiind firesti greselile de judecata, intreaga filozofie a cailor de atac si a organizarii ierarhice a instantelor intemeindu-se pe asta. Critica argumentele, niciodata persoanele.

Tonul unei cereri este cel care poate determina decizia judecatorilor de a continua sau nu studiul ei aprofundat. In cazul in care tonul este gresit, majoritatea judecatorilor se vor intrerupe sau o vor expedia rapid. Ori nu poti convinge un judecator caruia nu-i castigi si nu-i mentii vie atentia.

 *Fragment dintr-o lucrare in curs de aparitie sub semnatura autorului la editura Wolters Kluwer.

sursa: avocatura.com