Mediere Online Romania – MEDIEREA, alternativa la justitie.

Autor: Barbara Kay – După divorţ, regula ar trebui să fie aceea de a avea drepturi egale în creşterea şi educarea copiilor

În 1999, Comisia Comună a Camerei deputaţilor şi a Senatului a documentat în mod exhaustiv un raport intitulat „De Dragul Copiilor”, raport ce oferea propuneri al căror temei era încapsulat în Proiectul de Lege C-560, ce va fi supus unei a doua prezentări în cadrul Parlamentului, pe data de 25 Martie 2014.

Dacă va fi aprobat, proiectul de lege al cărui iniţiator este domnul Maurice Vellacott, acesta  va servi îmbunătăţirii Legii Divorţului pentru a crea o prezumţie ce conform căreia custodia comună egală protejează interesul superior al copilului ai căror părinţi sunt pe cale de a se despărţi. Aşa cum sugerează numele, “custodia comună fizică”  descrie acele aranjamente în care părinţii divorţaţi au un rol egal în ceea ce priveşte creşterea copiilor.

Proiectul de Lege este animat de către principiul de bază conform căruia adulţii divorţează unul de celălalt iar nu faţă de copii lor. Soluţia propusă, custodia comună fizică, strânge în mod consistent scoruri favorabile de până la 80% în sondajele de opinie, cu mici variaţii în funcţie de gen, regiune sau afiliere politică. Tot mai mult, literatura ştiinţelor sociale, inclusiv răspunsuri de la adulţii care au au luat parte ca şi copii la divorţul părinţilor, favorizează custodia fizică comună ca fiind modelul ce reflectă cel mai bine caracterul indestructibil al paternităţii.

Prezentul sistem adversarial pentru cazurile de conflict ridicat, prin care un părinte (de obicei mama) „câştigă” dreptul de a găzdui statornic minorii, a cauzat nedreptăţi, a frânt inimi şi a cauzat pierderi financiare pe scară mare multor generaţii de părinţi. Faptul că sistemul dreptului familiei are nevoie serioasă de o reformă fundamentală nu este contestat, raport după raport cerând legiuitorilor să ia măsuri. Noul model ar înlocui conceptele de „custodie” şi „acces” cel de „responsabilitate parentală” şi „timp parental” aplicabile ambilor părinţi. Sub actuala Lege privitoare la Divorţ (din 1985), unii judecători şi-au arătat respectul asupra unor concepte vagi precum cel al „interesului superior al copilului”. Dar mulţi au ignorat dovezi convingătoare care arătau că singurul „interes” important  al copiilor este acela de a continua să îşi iubească şi de a fi iubiţi de către ambii părinţi. Relaţiile părinte-copil nu pot prospera fără un timp însemnat petrecut în prezenţa celuilalt.

Opoziţia faţă de custodia comună fizică vine în mare parte din două surse: avocaţii specializaţi în dreptul familiei care sunt, de departe, cei dintâi interesaţi financiar în sistemul adversarial, şi ideologii. Avocaţii insistă că un concept vag reprezintă cea mai bună idee, lăsând problema pentru a fi tranşată în instanţă, cu litigii fără sfârşit. Ideologii fie clamează făţiş că mamele sunt indispensabile pentru bucuria copiilor, iar taţii nefiind esenţiali; sau acuză taţii că pretind custodia comună fizică doar pentru a-şi reduce obligaţiile financiare (lucru care, practic, nu se va întâmpla).

Câteva voci venite din partea criticilor se tem că custodia comună fizică reprezintă o soluţie de tip „one-size-fits-all”. Îngrijorarea este exagerată. Am vorbit de curând cu avocatul legii familiei din Toronto Brian Ludmer, co-fondator al grupului Avocaţi pentru Custodia Comună (A4CC), care a ajutat la elaborarea formulărilor pentru Proiectul de Lege C-560. Principiul de bază, spune acesta, în continuare “interesul superior al copilului”, dar precizările legale au menirea de a cauza o considerare mai atentă a soluţiei de tip custodie comună fizică: “În timp ce există o prezumţie legală în favoarea custodiei comune fizice, tribunalul va specifica în cazurile excepţionale de ce o soluţie diferită a fost ordonată de către instanţă. Totuşi, [sentinţa] ar trebui să se arate de ce interesul superior al copiilor într-un anume caz va fi protejat mai bine”de către altceva decât custodia comună fizică.

Cuvintele cheie sunt “prezumţie”, “stabilit” şi “ sporit în mod substanţial”, declară Ludmer. În mod legal, aceşti termeni creează un “deal abrupt dar nu unul de netrecut” pentru aceia care îşi doresc statutul de “părinte primar”. Asta înseamnă că un judecător poate să repartizeze timpul petrecut cu copilul în alt mod decât timp egal, dar ar trebui să îşi justifice decizia cu dovezi puternice potrivit cărora copilului, demonstrat de probe, îi era mai bine fără custodia comună din cauza unor competenţe slabe ale viitorului părinte nerezident legate de creştere şi educarea copilului, de absenţe frecvente ori de abuz sau neglijare…   …Citeste mai departe despre Barbara Kay : După divorţ, regula ar trebui să fie aceea de a avea drepturi egale în creşterea şi educarea copiilor

sursa: arpcc.ro