Mediere Online Romania – MEDIEREA, alternativa la justitie.

Am fost curioși să aflăm cât de mult înseamnă munca pentru fiecare individ și ce anume motivează cu adevărat la locul de muncă. Suntem chiar atât de porniți după câștiguri financiare încât să uităm esența lucrurilor? Este banul unica motivație? Vom afla răspunsul la aceste întrebări într-o mini-serie de articole axate pe această temă. Astăzi, episodul întâi.

”Când ne gândim la muncă, avem tendința să considerăm banii și motivația ca fiind unul și același lucru. Dar adevărul e că ar trebui să adăugăm în ecuație multe idei și valori care ne motivează, care nu au legătură cu banii, precum creația, identitatea, mândria, competiția, puterea și multe altele”, e de părere economistul Dan Ariely în seminarul TEDx Rio de la Plata.

Acesta spune că modul în care oamenii muncesc e comparat de societate cu atitudinea unor șoareci de laborator într-un labirint uriaș. Cu alte cuvinte, o imagine incredibil de simplistă despre motivația oamenilor la locul de muncă și despre felul în care se prezintă piața muncii.

Economistul american, specializat în comportamentul maselor muncitoare, a reliefat ideea conform căreia dacă privim atent spre modul în care ne comportăm la locul de muncă putem observa că banii reprezintă prea puțin din lista elementelor care ne motivează.

Ba mai mult, Ariely a subliniat că într-o economie bazată azi mai degrabă pe cunoaștere decât pe efort propriu-zis, eficiența nu este mai importantă decât sensul muncii sau, cu alte cuvinte, motivația ei.

Să aruncăm o privire asupra studiilor amintite de economistul american în teoria sa, ca să înțelegem ce ne ajută să ne simțim bine la locul de muncă, ce ne motivează și de ce.

1. Dacă suntem martorii finalității muncii noastre devenim mai productivi

Într-un studiu efectuat la Universitatea Harvard, Ariely le-a cerut participanților – împărțiți în două grupe – să construiască personaje Lego din seria Bionicles. Pentru a le studia motivația, studenților implicați li s-au oferit sume descrescătoare pentru fiecare Bionicle realizat, în felul următor: 3 dolari pentru primul, 2,70 dolari pentru următorul și așa mai departe. Dar, în timp ce creațiile primului grup au fost depozitate în altă încăpere pentru a fi dezasamblate la sfârșitul experimentului, celuilalt grup i-au fost demontate creațiile deîndată ce au fost construite. “A fost un ciclu nesfârșit de a construi și apoi distruge în fața lor“, spune Ariely.

Primul grup a făcut 11 personaje Bionicles, în timp ce al doilea grup a făcut doar șapte înainte de a renunța.

După cum ați putut observa, nu a existat o motivație financiară uriașă. Studenții din primul grup știau că rodul muncii lor va fi distrus la scurt timp după finalizare, dar faptul că aceștia au putut să se bucure de propriile creații, chiar și pentru scurt timp, a reprezentat o motivație suficientă pentru a le îmbunătăți performanțele, comparativ cu cel de-al doilea grup.

Dan Ariely prezintă concluziile studiilor sale la seminarul TEDx Rio de la Plata 

2. Cu cât ne simțim mai neapreciați, cu atât vrem să muncim pe bani mai mulți

Ariely le-a oferit studenților MIT participanți la un nou studiu câte o hârtie plină cu litere diferite, amestecate. Apoi le-a cerut acestora să identifice perechi de litere identice. Cu fiecare hârtie primită, banii oferiți studenților erau mai puțini. Conducătorul experimentului i-a împărțit pe tineri în trei grupuri. Studenților din primul grup li s-a cerut să își scrie numele pe hârtii și le-au fost așezate foile într-o grămadă, iar înainte de predare li se spunea că s-au descurcat de minune.

Celui de-al doilea grup participant i se interzicea să se semneze pe hârtii, iar conducătorul experimentului nici nu se uita peste hârtii odată predate. Tinerilor din cel de-al treilea grup le erau distruse hârtiile imediat după completare, fără vreo explicație.

Urmarea experimentului a fost fascinantă. Tinerii din cel de-al treilea grup au cerut o sumă dublă de bani pentru a continua testul. Grupul al doilea a cerut sume apropiate de cele primite de grupul al treilea.

”Ignorarea performanțelor este aproape la fel de nocivă precum distrugerea rodului muncii în fața celor ce-au finalizat-o”, spune Ariely. ”Vestea bună e că nu pare deloc dificil să motivezi cu adevărat. Vestea proastă e că eliminarea motivației se poate face la fel de ușor, iar dacă angajatorii nu au grijă cu asta, pot avea tendința să exagereze cu demotivarea!”, a completat economistul.

3. Cu cât e mai greu proiectul, cu atât suntem mai mândri de rezultatele finale

Într-un alt studiu, Ariely le-a oferit hârtie și instrucțiuni unor novici în ale origami-ului pentru a ”construi” o formă urâtă. Atât cei care au făcut origami-urile, cât și trecătorilor, economistul le-a cerut apoi să spună cât ar plăti pentru respectivele creații. În partea a doua a studiului, Ariely a ascuns instrucțiunile participanților la proiect, rezultând astfel un proces mai dificil de creație și un rezultat final și mai inestetic.

Rezultatele au fost foarte interesante. Primul grup de origamiști a evaluat creațiile la un preț de cinci ori mai mare decât cei care doar se aflau în trecere prin zona în care era efectuat studiul. Al doilea grup, care nu primise deloc instrucțiuni, a evaluat creațiile – mai urâte decât cele ale celuiulalt grup – la un preț mult mai mare decât precedentele, în timp ce simplii trecători le-au evaluat la prețuri mult mai mici comparativ cu celelalte.

Concluzia logică e aceea că modul în care ne evaluăm munca e direct proporțional cu efortul depus. În plus, în mod eronat credem că alte persoane vor atribui aceeași valoare propriilor noastre proiecte.

Experimentele au continuat. Despre ele, în episodul următor.

sursa: smartdreamers.com