Judecatorul vrea sa fii bun
Autor: Adrian Toni Neacșu – Nu există nici cel mai mic motiv pentru care judecătorul să vrea ca avocatul să dea greș în sala de judecată. Orice incident neașteptat apărut în cursul desfășurării ședinței îl scoate din ritm și-i îngreunează programul. Conducerea unei ședințe este o cursă de rezistență. Dimpotrivă, judecătorul vrea ca avocatul să-și expună concluziile cât mai bine, să aibă o excelentă prestație verbală, fără întreruperi, fără bâlbâieli și să fie un exemplu de elocință. Își dorește concluzii clare, complete, incontestabile, care să lămurească pe deplin situația juridică. Își dorește ca avocatul să performeze, aproape în aceiași parametrii în care însuși avocatul își dorește asta. După terminarea ședinței, judecătorul are de luat o hotărâre. I-ar prinde bine un ajutor de specialitate de la avocat. Tocmai de aceea, în interesul lui, își dorește performanța ta.
Niște concluzii excepționale îi ușurează dramatic activitatea. Desigur, președintele completului în fața căruia se depun concluziile joacă în același timp un rol bine determinat. El trebuie să țină lucrurile sub control, să vegheze la ordinea procedurală și să aibă grijă ca părțile să beneficieze de condiții egale.
Nu în ultimul rând, președintele completului are și o mare responsabilitate referitoare la durata dosarului față de ceilalți membri ai completului și față de sine însuși. Aproape niciodată un dosar nu este singur pe lista de ședințe a unui complet. Înaintea lui și după el sunt multe alte dosare, fiecare aflate în momente procesuale diferite, multe aflate la momentul concluziilor finale. Președintele completului trebuie să gestioneze desfășurarea acțiunilor din fiecare în interiorul unui interval de timp care nu este nicidecum nelimitat. Tocmai de aceea eventualele intervenții ale președintelui de complet în timpul depunerii concluziilor orale vor urmări, în primul rând, respectarea disciplinei și a egalității procesuale. Va interveni dacă i se pare că desfășurarea procedurii se dilată, ori dacă una dintre părți își creează în mod evident un avantaj din monopolizarea timpului. Astfel de intervenții nu trebuie luate ca ceva personal, judecătorul este doar obligat să explice o dată în plus care sunt regulile și să le aplice.
Judecătorul nu mizează pe eșecul avocatului și nu-și propune să îngreuneze evoluția nimănui.
Articol publicat în revista Monitorul Jurisprudenţei nr. 29/2014.
sursa: wolterskluwer.ro
There are no comments at the moment, do you want to add one?
Write a comment