Manifest pentru o piaţă liberă a documentelor juridice
Autor: Adrian Toni Neacșu
Organismele din sectorul public colectează, produc, reproduc și diseminează documente pentru a-și îndeplini sarcinile publice. Punerea la dispoziția publicului a tuturor documentelor general disponibile deținute de sectorul public, care se referă nu numai la procesul politic, ci și la cel legal și administrativ, inclusiv a jurisprudenței instanțelor, reprezintă un instrument fundamental pentru dezvoltarea dreptului la cunoaștere, care este un principiu de bază al democrației. Acest principiu se aplică instituțiilor la orice nivel, fie ele locale, naționale sau internaționale. Sunt conştient că aceste afirmaţii seamănă a slogan, însă, în realitate am citat dintr-un document european cu putere de lege.
Directiva 2003/98/EC privind reutilizarea informațiilor din sectorul public a stabilit un set minim de norme privind reutilizarea, precum și mijloacele practice de facilitare a reutilizării documentelor existente deținute de organismele din sectorul public ale statelor membre. În România directiva a fost implementată prin Legea nr. 109/2007[1], care reglementează „cadrul juridic al reutilizării documentelor aflate în posesia instituțiilor publice pe care acestea din urmă le-au creat în cadrul activității publice proprii şi care pot fi ulterior utilizate în scopuri comerciale sau necomerciale”.
În sensul acestei legi, reutilizarea se referă la folosirea documentelor deţinute de instituţiile publice în scop comercial sau necomercial, de către persoane fizice sau juridice. Documentul reprezintă orice conținut informațional, indiferent de forma sa (pe suport hârtie, electronic, audio, video etc.).
Reutilizarea în scop necomercial este liberă. În scopul efectivităţii acestei obligaţii, instituțiile publice trebuie să asigure condiții pentru facilitarea accesului la documentele disponibile pentru reutilizare, în special prin elaborarea de liste şi directoare, în cazul utilizării mijloacelor electronice, cu cele mai importante documente destinate reutilizării, precum şi prin numirea unor persoane de contact şi indicarea unor puncte de informare.
Reutilizarea documentelor în scop comercial trebuie să fie egală pentru toți participanții potențiali de pe piață, chiar dacă unul sau mai mulți participanți au exploatat deja pe piață produse noi obţinute pe baza acestor documente. Sunt interzise înţelegerile privind acordarea unui drept de exclusivitate.
Înțelegerile privind acordarea unui drept de exclusivitate, încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii şi-au încetat de drept aplicabilitatea la data expirării perioadei de valabilitate prevăzute în contract, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2008.
Legea română, conformă standardului european, descrie raiul accesului liber la documentele de interes public. Potrivit acesteia, ar trebui ca fiecare autoritate şi instituţie publică din România să-şi deschidă accesul la documentele produse (hotărâri, avize, decizii, norme ş.a.), să le pună fizic la dispoziţia oricărei persoane interesate şi să permită circulaţia lor nestingherită pe piaţă şi integrarea lor în diferite produse comerciale care să le sporească valoarea. Accesul la documentele instituţiilor publice ar trebui să fie egal şi democratic, fără înțelegeri oculte şi exclusivităţi de facto, extrem de facil chiar pe site-urile autorităţilor române. Chiar directiva cere întocmirea unor liste de resurse, accesibile de preferință on-line, care cuprind documentele principale și siturile portal cu legături spre listele de resurse descentralizate. Și multe altele…
Ca orice rai și acesta rămâne doar o promisiune în care cred doar puținii practicanți ai ideologiei accesul liber al societății la informație, ca fundament al democrației moderne.
Libera circulaţie a documentelor instituţiilor publice este un concept care depășește cu mult prin importanţă și dimensiune ideologia accesului liber la informaţiile de interes public. Pe lângă ea, accesul la informațiile publice deținute de autorități și instituții reprezintă o miză măruntă. Cu toate acestea, lipsește cu desăvârșire orice preocupare a societății civile pentru prezervarea unui drept reglementat în mod amănunțit prin lege și total neaplicat în România. Piața circulației documentelor publice este una complet neagră, în care interesele private financiare se întrepătrund cu cele ale unor instituții pentru obscurantismul desăvârșit. Lipsa oricărui interes pentru aplicarea unei legi care ar crește imediat gradul de responsabilitate publică al autorităților și gradul de cunoaștere al populației în general poate fi ușor considerat drept șocantă.
Pot mișca pe cineva prin rândurile mele? Să vedem.
[1] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 300 din 05.05.2007.
Articol publicat în revista Monitorul Jurisprudenţei nr. 13/2013.
sursa: http://www.wolterskluwer.ro/info/articole/manifest-pentru-o-piata-libera-a-documentelor-juridice/
There are no comments at the moment, do you want to add one?
Write a comment